1. Fericiti sunt cei care nu propovaduiesc Evanghelia prin cuvinte, ci o traiesc si o propovaduiesc prin tacerea lor, prin harul lui Dumnezeu, care ii tradeaza.
2. Fericiti sunt cei care se bucura cand sunt clevetiti pe nedrept, iar nu atunci cand sunt laudati pe drept pentru viata lor virtuoasa. Acesta este semnul sfinteniei si nu nevointa seaca a faptelor trupesti si numarul mare al nevointelor, care, atunci cand nu se fac cu smerenie si cu scopul de a omori pe omul cel vechi, creeaza numai simtaminte false.
3. Fericiti sunt cei care prefera sa fie nedreptatiti decat sa nedreptateasca si primesc netulburati si in tacere nedreptatile, aratand cu fapta ca ei cred „intru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul” si de Acesta asteapta sa fie indreptatiti, iar nu de oameni, in felul acesta izbavindu-se de desertaciune.
4. Fericiti sunt cei care fie s-au nascut betegi, fie s-au facut din neatentia lor, dar nu murmura, ci slavoslovesc pe Dumnezeu. Acestia vor avea locul cel mai bun in rai impreuna cu marturisitorii si mucenicii, care pentru dragostea lui Hristos si-au dat mainile si picioarele lor spre taiere, iar acum, in rai, neincetat saruta cu evlavie picioarele si mainile lui Hristos.
5. Fericiti sunt cei care s-au nascut urati si sunt dispretuiti aici, pe pamant, deoarece acestora, daca slavoslovesc pe Dumnezeu si nu cartesc, li se pastreaza locul cel mai frumos din rai.
6. Fericite sunt vaduvele care au purtat haine negre in aceasta viata, fie si fara voie si au trait o viata duhovniceasca alba slavoslovind pe Dumnezeu fara sa murmure, iar nu cele care poarta haine pestrite si duc o viata pestrita.
7. Fericiti si de trei ori fericiti sunt orfanii care au fost lipsiti de afectiunea parintilor lor, deoarece unii ca acestia au izbutit sa-si faca pe Dumnezeu Tata inca din aceasta viata, avand in acelasi timp depusa in casieria lui Dumnezeu afectiunea parintilor lor, de care s-au lipsit si care creste cu dobanda.
8. Fericiti sunt parintii care nu folosesc cuvantul „nu” pentru copiii lor, ci ii infraneaza de la rau prin viata lor sfanta, pe care copiii o imita si, bucurosi, urmeaza lui Hristos cu noblete duhovniceasca.
9. Fericiti sunt copiii care s-au nascut sfinti „din pantecele maicii lor”, dar mai fericiti sunt aceia care s-au nascut cu tot felul de patimi mostenite, insa s-au nevoit cu sudori si le-au dezradacinat dobandind imparatia lui Dumnezeu „intru sudoarea fetii lor”.
10. Fericiti sunt copiii care de mici au trait intr-un mediu duhovnicesc si astfel, fara osteneala, au sporit in viata cea duhovniceasca. Dar de trei ori mai fericiti sunt copiii cei nedreptatiti care nu au fost ajutati deloc, ci dimpotriva, au fost imbranciti spre rau, dar care, indata ce au auzit de Hristos, au tresaltat in inima lor si intorcandu-se cu 180 de grade, si-au intraripat sufletul iesind din sfera de atractie a pamantului si miscandu-se in orbita duhovniceasca.
11. Fericiti sunt cei care slavoslovesc pe Dumnezeu pentru luna ce ii lumineaza si ii ajuta sa mearga noaptea, insa mai fericiti sunt cei care au priceput ca nici lumina lunii nu este a lunii si nici lumina lor duhovniceasca nu este a lor, ci a lui Dumnezeu. Caci zidirile, fie ca lucesc ca oglinda, fie ca sticla, fie ca un capac de conserva, daca insa nu vor cadea razele soarelui peste ele, nu este cu putinta sa luceasca.
12. Fericiti cei care s-au nascut nebuni, caci vor fi judecati ca nebuni si astfel vor intra in rai fara pasaport. Dar mai fericiti si de trei ori fericiti sunt cei foarte invatati, care o fac pe nebunii pentru dragostea lui Hristos si isi bat joc de toata desertaciunea lumii. Aceasta nebunie pentru Hristos pretuieste mai mult decat toata stiinta si intelepciunea inteleptilor intregii lumi.
